Organizarea administrativă și relieful județului Teleorman

Teleorman este situat în partea de sud a ţării, în mijlocul Câmpiei Române, numărându-se printre judeţele mijlocii ca întindere, având o suprafaţă de 5.790 km², ceea ce reprezintă 2,4% din teritoriul ţării (locul 19). De-a lungul timpului, acesta s-a caracterizat printr-o relativă stabilitate a limitelor sale administrative, făcând parte din districtele de veche tradiţie ale Ţării Româneşti.

Judeţului Teleorman este format din trei municipii, două oraşe, 92 de comune şi 231 de sate. Reşedinţa judeţului este municipiul Alexandria, iar populaţia judeţului, la nivelul anului 2017, numără 384.343 de persoane. Ca tipologie funcţională, Alexandria este un municipiu din categoria localităţilor mijlocii, cu funcţiuni economico-sociale complexe, cu rol de coordonare şi armonizare a dezvoltării în teritoriu.

Municipiul Roşiorii de Vede este un nod feroviar, cu funcţiuni industriale şi de servire a localităţilor din nord-vestul judeţului. Similar, Turnu Măgurele se încadrează în tipologia localităţilor mijlocii, fiind totodată un centru industrial şi portuar cu rol de deservire a localităţilor din sud-vestul judeţului. Zimnicea este un port fluvial, cu rol administrativ de importanţă locală, iar Videle păstrează apartenenţa la industria petrolieră, prin existenţa unei schele de extracţie petrolieră. Majoritatea satelor din Teleorman au profil predominant agricol, însă principala problemă legată de reţeaua de localităţi este gradul scăzut de urbanizare al judeţului.

Structura economică și caracteristicile specifice ale județului Teleorman

După 1989, industria judeţului Teleorman a funcţionat la capacitate redusă, deşi a rămas primul contribuitor la PIB, conform criteriului cifrei de afaceri. Ca structură, industria judeţului Teleorman este împărţită pe ramuri ale industriei grele și ale industriei ușoare, centrele industriale fiind distribuite relativ omogen în cele cinci localităţi urbane din judeţ. Industria grea este reprezentată de fabrica de rulmenţi KOYO de la Alexandria, fabrica de motoare electrice din Turnu Măgurele, Sucursala Petrom Schela Videle, ELECTROTEL etc..

Industria uşoară este reprezentată de industria de textile și confecţii, care funcţionează la capacităţi reduse faţă de anii trecuţi, şi de industria alimentară, care a înregistrat o dezvoltare semnificativă în ultimii ani. Pe lângă actorii industriali activi, în prezent există un număr mare de foste puncte industriale care fie sunt închise, fie funcţionează la capacitatea minimă. În fiecare localitate urbană există astfel de puncte industriale în care există un potenţial latent pentru reconversia lor fie sub un alt specific, fie prin revitalizarea sectorului respectiv.

Sub aspectul forţei de muncă, judeţul Teleorman s-a confruntat de-a lungul timpului cu rate foarte crescute ale şomajului, ajungând la 10,8% în 2016, fiind superioare atât mediei regionale, de 6,6%, cât şi mediei naţionale, de 5% (la nivelul datelor statistice din 2016).

Judeţul Teleorman dispune de premise favorabile pentru realizarea unei agriculturi productive. Din suprafaţa cultivată în anul 2016 (375.803 ha), 97,89% era în proprietate integral privată, iar principalele culturi, potrivit datelor statistice, erau următoarele: cereale, plante uleioase şi plante de nutreţ. Apicultura este de asemenea o arie importantă a agriculturii în judeţul Teleorman, pentru care s-a dezvoltat un interes aparte, producţia agricolă de miere extrasă înregistrând performanţe deosebite, după producţia de carne şi lapte.

Preocupările la nivelul judeţului pentru exploatarea potenţialului de colaborare transfrontalieră cu Bulgaria s-au intensificat în ultimii ani, o realizare majoră fiind inaugurarea punctului de trecere a frontierei cu bacul la Turnu Măgurele în luna martie 2010. Astfel, unul dintre marile avantaje îl constituie faptul că scurtează distanţa rutieră dintre Peninsula Balcanică şi Europa Centrală cu circa 300 km. Punctul de trecere a frontierei cu bacul ar putea crea contextul pentru dezvoltarea turismului pe ambele maluri ale Dunării, şi totodată, respectând planurile iniţiale, ar contribui la creşterea veniturilor în cadrul bugetelor locale şi la dezvoltarea activităţilor comerciale atât prin portul Turnu Măgurele, cât şi prin agenţii economici specializaţi din zonă.

Concomitent cu realizarea acestui punct de trecere, s-au iniţiat proiecte de reabilitare a drumurilor judeţene din zonă, care să permită accesul mai rapid către frontieră.

Nord-estul judeţului este bogat în rezerve de ţiţei şi gaze naturale. Aici au fost instalate multe sonde petroliere pe teritoriul mai multor localităţi – Blejeşti, Siliştea, Trivalea-Moşteni, Ciolăneşti, Poeni, Talpa, Videle. Având o suprafaţă mare arabilă, judeţul dispune de un sol cu grad ridicat de fertilitate de cernoziom, brun-roşcat de pădure, fapt ce oferă posibilitatea unor investiţii deosebit de avantajoase. O altă bogăţie o constituie lacurile naturale (Suhaia, Baldovineşti şi Belciug) şi cele artificiale amenajate pentru piscicultură. În ceea ce priveşte potenţialul turistic, în judeţul Teleorman există zone cu un pitoresc special, îndeosebi cele de pe malul Dunării, în apropierea lacurilor, precum şi în aproprierea pădurilor.

Profilul turistic al județului Teleorman

Datorită configurației sale geografice, câmpie traversată de ape, principalul punct de atracție este fluviul Dunărea și lunca sa, care este de o frumusețe aparte, fiind zona cu cele mai generoase resurse turistice. În Teleorman se practică turismul de tranzit și agrement și, totodată, se pot practica în condiții deosebite pescuitul și vânătoarea.

Obiective turistice:

• Zona turistică Dunărea, cu brațele secundare Dunărica, Pasărea, Lacurile Suhaia și Fățana (cu posibilități de pescuit sportiv);
• Municipiul Alexandria:
  • Muzeul Județean Teleorman, unde se găsesc peste 50 mii de piese, grupate în 70 de colecții arheologice, etnografice, numismatice, paleontologice, istorice, de artă etc.;
  • 6 biserici, cea mai importantă fiind Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru” (1869 – 1898), cu pictura murală, executată de Ștefan Luchian și N. Artachino, ce adăpostește sarcofagul cu osemintele domnitorului Al. Dimitrie Ghica, fondatorul orașului;
  • Bustul domnitorului Al. Ioan Cuza;
  • Monumentul Eroilor Teleormăneni 1916 – 1918;
  • Monumentul Eroilor Teleormăneni 1941 – 1945;
  • Cimitirul ostașilor căzuți în Primul Război Mondial;
• Municipiul Turnu Măgurele:
  • Cetatea medievală Turnu, ridicată de Mircea cel Bătrân;
  • Statuia lui Mircea cel Bătrân (realizată de Oscar Han);
  • Monumentul Dorobanțului de la 1877 (realizat de sculptorul R. Romanelli);
  • Bustul generalului David Praporgescu (realizat de C. Ionescu);
  • Muzeul de Artă;
• Zimnicea: așezare geto-dacică de tip davă (sec. IV - I î.Ch.);
• Islaz: Monumentul dedicat proclamației din 9/21 iunie 1848;
• Balaci:
  • Ruinele Curții boierești a familiei Bălăceanu;
  • Biserica ridicată în anul 1684;
• Tătărăștii de Sus: „La Ziduri” ruinele curții Bălăceanu, ultima curte boierească întărită la sfârșitul secolului al XVIII-lea;
• Brânceni: Biserica „Sf. Evangelist Luca”, pictată de Gh. Tătărescu;
• Prunaru:
  • Monumentul închinat cavaleriștilor;
  • Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial.

Datorită facilităților ce vor fi create la Turnu Măgurele, prin stabilirea unor zone libere și a punctului de trecere frontieră, cu bacul pe Dunăre, turismul și capacitățile de cazare se vor dezvolta foarte repede în această zonă. Pentru localitățile situate pe malul Dunării, agroturismul este o idee de viitor datorită posibilităților de pescuit și vânătoare existente în zonă și care reprezintă puncte de atracție pentru turiști.